Unele femei la cumparaturi…

  Despre Sala Dalles vreau sa vorbesc. Majoritatea standurilor erau fie de bijuterii din aur/argint, fie de gablonturi, imbracaminte sau ciocolata, ornamente si alte nebunii. Mai putin standuri cu martisoare - paradoxal…. sau nu. Se pare ca pana si moda Martisorului se schimba. Nu mai cumparam un Cosar pentru noroc (nici nu mai zic de un simplu fir impletit, alb-rosu)…. acum deja cumparam bijuterii ca martisor (nu ca as refuza un astfel de martisor, dar ma refeream la faptul ca dispar usor, usor vechile traditii). Ma rog, nu despre asta vroiam sa vorbesc.     Ce m-a determinat sa scriu acest post pe blog a fost dubla coincidenta la care am fost martora, involuntar. In doua situatii (o data la un stand de gablonturi, unde o domnisoara si-a cumparat o pereche de cercei; alta data la un stand de accesorii, unde o doamna si-a cumparat o geanta) mi s-a intamplat sa aud aceeasi fraza spusa de aceste 2 persoane care nu se cunosteau si nu se aflau in acelasi loc. Fraza: “Multumesc! (dupa ce au platit) Sper sa o si port candva!”….. M-a amuzat teribil faza. Recunosc, si mie mi s-a intamplat sa gandesc asa in momentul in care am cumparat ceva, dar chiar nu ma gandeam ca sunt multe femei care isi cumpara lucruri doar de dragul de a le cumpara.     Ah, mi-am amintit…. O discutie intre vanzatoare si o clienta (la un stand de esarfe si gablonturi). Clienta ii spune vanzatoarei: “Mi s-a intamplat sa cumpar lucruri de rusine fata de vanzatoare!” CUM ADICA?!?!?!! Dai banii pe un lucru doar pentru ca ti-e rusine fata de vanzator? Doar ca acesta (aceasta, dupa caz) iti recomanda nu-stiu-ce produs si tie ti se pare “dragut” gestul sau? Offffffff…. Cat de usor este sa influentezi oamenii, daca stii cum sa o faci si ai cu ce!    Nu e o constatare la care am ajuns acum, recent! O stiam de mult, dar parca acum mi s-a intiparit si mai tare in perceptie. Femeile sunt extraordinar de indecise atunci cand isi cumpara ceva. De multe ori se raporteaza la ce au vazut ele la prietenele lor sau la ce au vazut prin reviste. Iar daca vanzatorul este perspicace si observa ca o clienta sta pe ganduri, nesigura, daca sa cumpere sau nu o bluza (de exemplu) si ii spune “Dar va vine bine! Va subtiaza talia!”… in acel moment clienta, de multe ori (atentie, nu generalizez! ) se topeste de fericire si ii e mult mai usor sa isi ia acel lucru chiar daca, ulterior “va spera sa o poarte vreodata”! si, cand va ajunge acasa, fericita ca si-a cumparat bluza, se va intreba: “Dar de ce dracu’ mi-am cumparat-o?”.     Vorbele frumoase, laudele, opiniile pozitive “gadila” pe oricine, dar pe femei… pur si simplu le topesc! Sursa poza 1Sursa poza 2