O recomandare…

Cand, in anul III am avut un curs de Jurnalism Online, proful ne-a spus ca trebuie sa ne facem un blog. Eu, pe vremea aceea, deja il aveam pe acesta, dar era (si continua sa fie) coltul meu privat (i-am dat profului link-ul si l-am rugat sa-l pastreze numai pentru el). Ma prezint Bhor si, desi pot oferi uneori cateva indicii asupra identitatii mele, putini dintre cei care ma cunosc m-ar putea descoperi aici, pe blog. M-a enervat la culme „tema” impusa de prof. De ce sa-si faca toata lumea blog? Ca ce chestie? Trebuie sa umplem si blogosfera asta… la modul fortat? Apoi mi-am dat seama ca sunt egoista! Ca loc este pentru toata lumea, MAI ALES in mediul virtual. Dar am observat si reactiile colegilor de an: multi nu stiau ce-i ala un blog (cam nasol, zic, dat fiind faptul ca eram studenti la Jurnalism…), altii stiau ce e blogul, dar nici in ruptul capului nu si-ar fi facut un blog din proprie initiativa – ca dovada fiind faptul ca unii dintre colegii mei au apelat la diverse cunostinte pentru a le face un blog, pe care sa scrie strict legat de temele pe care ni le dadea proful. Acum, la aproape jumatate de an de la terminarea Facultatii de Jurnalism, constat cu mare placere ca unii dintre colegii mei si-au continuat activitatea pe blog… au inceput sa-si personalizeze layout-urile, au inceput sa posteze din proprie initiativa, au inceput sa profite chiar si de AdSense! Curios, nu? Dar acum vreau sa vorbesc despre ea, una dintre colegele mele preferate, despre IN & OUT of GRID, despre o fata pe care, recunosc, nu o cunosc atat de bine precum o cunoaste cea mai buna prietena a ei, dar care imi este foarte draga! Tin minte iesirile noastre si cat de mult am ras impreuna (eu mai mult, caci ea e cea mai glumeata si isteata)! Mi-e dor de anii de facultate petrecuti impreuna (desi, din anul III de-abia asteptam amandoua sa terminam odata facultatea asta). Mi-aduc aminte cu zambetul pe buze de toate planurile noastre de a merge la teatru impreuna – daca ne-a iesit o data planul asta… Mai si barfeam, deh, femeile! Dar nu barfeam de rau… ne povesteam una alteia problemele fiecareia, vorbeam de iubitii nostri sau de dorintele noastre legate de iubire, vorbeam despre planuri de viitor si poate ca niciuna dintre noi nu stia unde avea s-o poarte drumul in viata. O citesc cu drag, desi nu i-am spus-o! Poate o s-o surprinda postul asta (recunosc, asta si vreau )! Va recomand sa o cititi! Si nu pentru ca a fost colega mea de facultate, ci pentru ca are talent! Ea este Ingrid! E curios cum unii oameni iti patrund in suflet pe baza unori trairi comune cu ei, in trecut, chiar daca nu vorbesti cu ei zilnic…